duminică, 2 ianuarie 2011

pag.1 Guacamole & The Magic Guy

Ce îţi trebuie : 2 avocado, o ceapă roşie (pentru că este mai dulce), ceapă verde, o lămâie, ulei de măsline (extravirgin, pentru că are un gust bogat şi proaspăt şi dacă pui prea mult nu e aşa de greţos), boia iute, piper, un băiat magic, un loc simpatic şi liniştit, ploaie, scobitori, emoţii.

Avocado se alege uşor, dar e important să fie copt. Când îl cumperi trebuie să presezi uşor fructul, senzaţia pe care trebuie să o ai e ca atunci când presezi un pachet de unt, degetele se afunda puţin. Atentie, dacă fructul are pete mari şi negre înseamnă ca este prea copt. Dacă totuşi nu găseşti fructe coapte poţi să păstrezi fructele necoapte acasă într-o pungă de hârtie, la temperatura camerei, o zi sau două până sunt gata.

Curăţă avocado de coajă şi scoate-i sâmburele, apoi taie-le în cubuleţe şi pune-le împreună cu jumătate de ceapa (nu foarte mare), 2-3 linguri de ulei de măsline, sucul de la o lămâie şi boia iute (după gust) în blender câteva minute până devine o pastă consistentă.
Taie apoi ceapa verde mărunt si amestec-o cu pasta de avocado, sare şi piper după gust şi apoi teleportează-te într-un restaurant, nu chiar în centrul oraşului, dar într-o zonă cochetă şi liniştită.
Nu uita, afară plouă şi suntem în luna martie.
E fantastic cum uneori toate detaliile astea nu au nici o valoare pe moment, dar cât de bine ţi le aminteşti după o vreme şi mai ales cât de necesare sunt pentru ca tot amestecul să fie exact aşa cum trebuie şi totul să meargă.
Exact la fel functioneaza şi aromele din guacamole. La început simţi gustul proaspăt de avocado si imediat se simte aroma de ulei de măsline iar după, vine ceapa verde si ceapa roşie, dulceagă, puţin înţepătoare. Când crezi că te-ai obişnuit, ai mestecat, ai înghiţit -BAM!- rămâne gustul picant!
Te aşezi, e un loc complet nou, foarte liniştit, dar colorat, iar plantele din plastic de la geam parcă merg perfect cu feţele de masă apretate, cu doamna aceea cu basca într-o parte care are o blana neagră şi cam ciufulită pe umăr, cu acel domn în frac şi cu joben, care stă în spatele lui, dar pe care nu îl vezi prea bine pentru că nu te mai saturi de zâmbetul ăla pe care îl are.
Te gândeşti cât de mult îţi place şi cum îţi simţi iar inima la locul ei şi te gândesti că trebuie sa fii amuzant şi simpatic şi că nu vrei să strici nimic pentru că e prea bine. Amuţeşti, te fâstâceşti, începi să spui nimicuri, iar apoi iei o scobitoare şi începi să te joci cu ea, întrebându-te de ce creierul nu-ţi funcţionează aşa cum trebuie şi de ce nu poţi face conversaţie şi tot ce iţi iese este : 'Uite, asta e o Pasăre-Scobitoare!' ; dar probabil că el simte ca eşti fâstâcit şi îţi dă să muşti din felia de pâine prăjită cu guacamole, iar ăsta e momentul în care înţelegi că în afară de căldura ce rămâne după boiaua picantă mai simţi ceva, doar că pentru asta nu există o reţetă. Dacă ar fi existat, probabil că nu ai fi păstrat 'Pasărea-Scobitoare', ai fi continuat să simţi căldura aia care rămâne după ce manănci ceva iute.

5 comentarii:

  1. Luna martie în ianuarie, heh. Ca și cînd ai pune totul in blende; un instrument care ar trebui excomunicat din bucătărie. Dar n-am asociat niciodată un domn în top hat and tails cu avocado, ceapă si pasărea-scobitoare. Să vedem, să vedem.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah, nu e de glumit cu blenderul! Te scuteşte de multă mizerie. Mie nu de mizerie mi-e frică, dar cu adunatul, curăţatul si pusul la loc am o problemă şi pentru asta nu există un aparat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Totul e să știi unde să te oprești, la bucătărie ca și în viață, cu blenderul ca și cu -- eh, să lăsăm ;-) Pentru adunat, curățat și pus la loc, se recomandă o fată în casă, ca aici, în Năsăud.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, dar e mai bine să strângi tu mizeria şi să pui la loc ce e de pus la loc, în felul ăsta ştii de unde să le iei data viitoare când vrei să faci ceva ;-)

    RăspundețiȘtergere
  5. Chestiune de educație. (A fetei în casă, evident.)

    RăspundețiȘtergere