pag. 2 Salată de mango cu crochete de cartofi & Umbrela în carouri

Ai nevoie de:
- un mango mare, sau 2 fructe mai mici, ardei iute, ardei gras, sau gogoşari, roşii, castraveţi, o lămâie
- ceapă, ceapă verde, cartofi, morcovi, usturoi, ghimbir proaspăt
- boia iute, ulei de măsline (pentru salată), ulei de floarea soarelui (pentru prăjit), sare,zahăr, piper, busuioc,
- puţin unt, ouă, susan, mălai (din acela negrişat care se găseşte la plafar).

E foarte important cum se potrivesc gusturile, dar mai ales cum contrastează şi se pun în valoare. Dacă stai să te gândeşti puţin are logică, mango aduce puţin la gust cu morcovul, de aceea mango e în salată, iar morcovul în crochete. Morcovul nu ar trebui să lipsească. Morcovul e bun. Morcovul îmi place.
Cum alegi mango? E foarte simplu! Mango e un fruct foarte parfumat şi cu cât e mai copt, cu atât se simte mai puternic mirosul. Dacă ţi-e ruşine să miroşi fructele în supermarket, sau dacă mirosul nu e punctul tău forte, poţi să presezi uşor fructul. Pentru salata asta e important să nu ai fructe prea coapte, mango e un fruct destul de dulce şi dacă nu iţi place gustul dulce mai bine eviţi fructele coapte bine.
De aceea fructele pe care le alegi nu trebuie să fie nici tari, nici moi.
Salata:
Se curăţă mango de coajă, se scot sâmburii şi se taie în felii subţiri (cam cât un deget de lungi).Ardeiul iute se taie mărunt , iar ardeiul gras se taie cubuleţe.
Se taie roşiile şi castraveţii şi se zdrobeşte usturoiul. Într-un castron se pun cam 4-5 linguri de ulei de măsline (da, extravirgin) şi usturoiul zdrobit, împreună cu puţină sare şi se freacă bine până când usturoiul se transforă într-o pastă. Se strecoară amestecul de ulei şi usturoi, iar usturoiul se aruncă. Chestia asta e foarte mişto! Uleiul păstrează o aromă slabă de usturoi iar când manânci nu o percepi imediat, ea ramane ultima.
Într-un bol pentru salată amesteci mango cu restul.
 Cantităţile se pun la ochi (eu nu am fost niciodată entuziasmat de gramaje, poate din cauză că nu reţin cifre), aşa că dacă ai doi pumni de felii de mango, atunci mai pui un pumn de roşii, unul de castraveti, unul de ardei şi ardei iute după gust (eu recomand salata asta picantă) , amesteci şi pui peste sucul de la o lămâie si uleiul (cel care a furat mirosul de la usturoi), boia iute si busuioc (dacă ai proaspăt e perfect, dacă nu... merge si din cel uscat). Mai poţi pune şi puţină mentă, dar doar proaspată. Se pune sare si o lingurita de zahăr (treaba cu zahărul în mâncare stă in felul următor: nu îl vei simţi, dar îţi va pacali creierul şi vei simţi mai puternic celelalte arome).  Se pune la frigider.
Crochetele:
Cartofii fierţi,curăţaţi de coajă şi zdrobiţi se amestecă cu un cubuleţ de unt, ceapa tocată mărunt şi călită (la doi cartofi pui o ceapă), ceapă verde tocată, morcov ras, ghimbir ras (la 2 carfofi pui cam 2-3 lingurite de ghimbir ras).
Amestecul se frământă şi dacă este prea lipicios se adaugă puţin ulei de măsline până se poate modela. Se trece prin ou si mălai amestecat cu susan şi se prăjeste în ulei bine încins până ce crusta capătă o culoare aurie-maronie.
Se scurg bine de ulei şi se servesc fierbinţi, alături de salata rece.

Cel mai interesant aspect e modul în care simţi mâncarea şi cum te ia pe nepregătite. Crochetele sunt în primă fază crocante si fierbinţi, după care descoperi textura pufoasă a conţinutului şi gustul dulce pe care îl are ceapa. Apoi iei salată. Rece, dulce, iute, acră! Nu ştii care, cum, ce şi până să îţi dai seama şi să analizezi bine ce faci, descoperi că eşti în faţa oglinzii şi că ai hotărât să pleci cu trenul de 6  ca să îl întâlneşti.
Cu o zi în urmă tocmai te întorsesei de la casa unde stai vara şi vorbisei cu el la telefon. Îţi spusese că dacă nu ar ploua, ar veni la tine cu bicicleta. Dar a plouat. Mult. Semn!
Ţi-a spus că s-a simţit puţin vinovat că nu a venit şi că s-a plimbat cu bicicleta şi că a ascultat melodia de la tine. 'Big Big Love (Fig. 1)', mneah... not this time, dar asta e deja altă poveste.
Asa! În faţa oglinzii, spălat, curat, hainele călcate, pantalonii conici bleumarin, geaca tunică, cei trei năsturaşi închişi până la ultimul. Şi umbrela. Umbrela în carouri sub care se pupaseră Mădalina si prietenul ei cu o lună în urmă, cam tot atunci cand dădusei peste el.
Urma să faci o surpriză aşa că trebuia să vorbeşti cu el pe messenger până în ultimul moment. Şi ai făcut-o si ai mai şi lăsat calculatorul deschis, ca să nu bănuiască nimic.

 15 septembrie, ploaie, pustiu în gară, dar ai ajuns.
Ai coborât din autobuz în faţa biroului unde credeai tu că lucreaza el. La un moment dat venise vorba despre mâncare şi îţi spusese că pe acolo sunt câteva fast-food-uri; îţi spusese numele lor şi ai ghicit că trebuie să fie pe lângă Piaţa Victoriei. Aşa că ai scos telefonul şi l-ai sunat.

Momentan abonatul Vodafone nu poate fi contactat, vă rugam reveniţi. The Vodafone customer...bla bla...Căcat!

Ce faci acum? Poate are telefonul descărcat, sigur are telefonul descărcat! Trebuie să fie asta!
Aşa că ai găsit un internet cafe, deasupra unei florării, la Universitate.
Nimic. Nu era nici pe messenger. Dispăruse!
Trimiti un SMS, două, trei: 'Sunt aici, suna-ma' , 'Rahat!' , 'Deschide, deschide!' . Nimic.
Trece o oră, asta e, nu a fost să fie... Acum mergi înapoi la gară.
Şi sună telefonul.
Era el. Era la film, la 'Boogie', dar (slavă Domnului!) nu îi plăcuse aşa că ieşise din sală şi se oprise la o pizzerie. Era afară când a vorbit cu tine. Urma să le mintă pe prietenele lui pe care le scosese în oraş şi pe care acum le lăsa baltă.

Tu ai ajuns înaintea lui şi ţi-ai luat un ceai mare, negru, într-un pahar de carton şi ai mers în staţia de autobuz de lângă gura de metrou.
Ploua torenţial. Te-a sunat. Era la intrarea de metrou. Ai coborât. Aţi dat mâna şi l-ai întrebat dacă vrea din ceaiul tău. A zis ca da, a băut puţin, iar apoi aţi râs de asta. Era emoţionat, dar şi tu erai şi aţi hotărât să mergeţi la Spring Time. Aţi vorbit mult, până s-a oprit ploaia.
El avea o bluză mov care se încheia pe umăr. Era cumpărată dintr-un Second Hand. Eraţi un cuplu nepotrivit cu locul acela şi în plus mai stăteaţi şi sub aerul condiţionat.
Nu contează ce aţi cumpărat, oricum eraţi o crocheta crocantă (cu mijloc pufos) şi o salată dulce-acrişoară, rece şi iute.
În seara aia nu ai dormit la el, v-ati desparţit la Victoriei. Ai luat metroul spre gară, iar înainte de a pleca i-ai dat pin-ul tău cu bursuc.
L-ai primit înapoi, împreună cu lucrurile tale, într-o cutie pe care scria cu pix negru: 'Aripi de înger şi reviste'.
Ai ajuns, ai coborât din tren şi nu mai ploua. Pe jos până acasă! Era pustiu, aşa că mersul pe mijlocul străzii nu era o problemă. Totul era ud şi în asfalt se reflectau luminile şi se auzeau paşii sau picăturile care se scurgeau, sau ambele, dar nu mai ştiu în ce ordine.

pag.1 Guacamole & The Magic Guy

Ce îţi trebuie : 2 avocado, o ceapă roşie (pentru că este mai dulce), ceapă verde, o lămâie, ulei de măsline (extravirgin, pentru că are un gust bogat şi proaspăt şi dacă pui prea mult nu e aşa de greţos), boia iute, piper, un băiat magic, un loc simpatic şi liniştit, ploaie, scobitori, emoţii.

Avocado se alege uşor, dar e important să fie copt. Când îl cumperi trebuie să presezi uşor fructul, senzaţia pe care trebuie să o ai e ca atunci când presezi un pachet de unt, degetele se afunda puţin. Atentie, dacă fructul are pete mari şi negre înseamnă ca este prea copt. Dacă totuşi nu găseşti fructe coapte poţi să păstrezi fructele necoapte acasă într-o pungă de hârtie, la temperatura camerei, o zi sau două până sunt gata.

Curăţă avocado de coajă şi scoate-i sâmburele, apoi taie-le în cubuleţe şi pune-le împreună cu jumătate de ceapa (nu foarte mare), 2-3 linguri de ulei de măsline, sucul de la o lămâie şi boia iute (după gust) în blender câteva minute până devine o pastă consistentă.
Taie apoi ceapa verde mărunt si amestec-o cu pasta de avocado, sare şi piper după gust şi apoi teleportează-te într-un restaurant, nu chiar în centrul oraşului, dar într-o zonă cochetă şi liniştită.
Nu uita, afară plouă şi suntem în luna martie.
E fantastic cum uneori toate detaliile astea nu au nici o valoare pe moment, dar cât de bine ţi le aminteşti după o vreme şi mai ales cât de necesare sunt pentru ca tot amestecul să fie exact aşa cum trebuie şi totul să meargă.
Exact la fel functioneaza şi aromele din guacamole. La început simţi gustul proaspăt de avocado si imediat se simte aroma de ulei de măsline iar după, vine ceapa verde si ceapa roşie, dulceagă, puţin înţepătoare. Când crezi că te-ai obişnuit, ai mestecat, ai înghiţit -BAM!- rămâne gustul picant!
Te aşezi, e un loc complet nou, foarte liniştit, dar colorat, iar plantele din plastic de la geam parcă merg perfect cu feţele de masă apretate, cu doamna aceea cu basca într-o parte care are o blana neagră şi cam ciufulită pe umăr, cu acel domn în frac şi cu joben, care stă în spatele lui, dar pe care nu îl vezi prea bine pentru că nu te mai saturi de zâmbetul ăla pe care îl are.
Te gândeşti cât de mult îţi place şi cum îţi simţi iar inima la locul ei şi te gândesti că trebuie sa fii amuzant şi simpatic şi că nu vrei să strici nimic pentru că e prea bine. Amuţeşti, te fâstâceşti, începi să spui nimicuri, iar apoi iei o scobitoare şi începi să te joci cu ea, întrebându-te de ce creierul nu-ţi funcţionează aşa cum trebuie şi de ce nu poţi face conversaţie şi tot ce iţi iese este : 'Uite, asta e o Pasăre-Scobitoare!' ; dar probabil că el simte ca eşti fâstâcit şi îţi dă să muşti din felia de pâine prăjită cu guacamole, iar ăsta e momentul în care înţelegi că în afară de căldura ce rămâne după boiaua picantă mai simţi ceva, doar că pentru asta nu există o reţetă. Dacă ar fi existat, probabil că nu ai fi păstrat 'Pasărea-Scobitoare', ai fi continuat să simţi căldura aia care rămâne după ce manănci ceva iute.